VINERI, 17 MAI, LA FESTIVALUL „LUCIAN BLAGA” DE LA SEBEȘ, REGIZORUL FLORIN COȘULEȚ NE DESCHIDE „JURNALUL FERICIRII”
Organizatorii celei de-a XLIV-a ediții a Festivalului Internațional „Lucian Blaga” de la Sebeș și Lancrăm vă invită vineri, 17 mai 2024, începând cu ora 19.30, în sala de spectacole a Centrului Cultural „Lucian Blaga” Sebeș, la o întâlnire onestă cu Nicolae Steinhardt prin intermediul „Jurnalului fericirii”, cunoscuta carte de memorii și eseuri a scriitorului care participa în anul 1986 la festivalul de poezie de la Sebeș (aflat pe atunci cea de-a treia ediție).
„A înțelege ce s-a întâmplat atunci, în acel timp de înnoiri socialiste la suprafață și de sufocări surde ale unor destine umane irepetabile în catacombele omenirii, este un exercițiu ce implică revelația. Fără o renunțare la o logică imediată, fără o abandonare de sine, fără a plonja cu respirația tăiată în adâncurile trăirilor sufletești, precum culegătorii de perle, fără toate acestea căutătorul de înțelesuri nu va face decât să își scormonească puțin empatia și așa uzată de atâtea știri de la ora 5. Nu va reuși decât să se lase nițel impresionat și la nivel declarativ și la cel mai înalt nivel pe care îl poate atinge, puțin îngrozit de torturile aplicate celor deținuți. Atâta tot. Dar nu va înțelege aproape nimic din inimaginabilul și monstruosul experiment aplicat deținuților politici din perioada de după război, până prin ani 60. „Carnea uită” spunea cineva, dar ce a fost mișcat în interior va rămâne până la sfârșitul veacurilor ca o rană mereu supurândă. Spectacolul ce se va înfățișa înaintea dumneavoastră, plecând de la „Jurnalul fericirii” a lui Nicolae Steinhardt se dorește a fi un test atât al artiștilor, cât și al publicului. O verificare a măsurilor, a dozajelor, a echilibrului. O aproape imposibilă încercare de a reda, prin artă, un moment incredibil al umanității”, transmite regizorul și actorul Florin Coșuleț.
Din distribuția spectacolului mai fac parte muzicienii Cristina Tegzeșiu (oboi) și Sebastian Tegzeșiu (vioară).
Memento:
În anul 1959 este arestat „lotul Noica-Pillat“, al aşa numiţilor „intelectuali mistico-legionari“, la care aderase. La sfârşitul anului, la 31 decembrie, Securitatea îi cere să fie martor al acuzării în procesul respectiv, iar după ce refuză, la 4 ianuarie 1960 este arestat şi condamnat la 12 ani de muncă silnică, 7 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii personale, pentru „crimă de uneltire împotriva orânduirii sociale a statului”. La 15 martie 1960, în închisoarea Jilava, în camera 18, are loc botezul lui Nicolae Steinhardt în credinţa creştin-ortodoxă. Este mutat apoi în închisorile de la Gherla şi Aiud, iar în august 1964 este eliberat ca urmare a decretului de graţiere colectivă a deţinuţilor politici. Imediat după ieşirea din detenţie, Steinhardt îşi desăvârşeste taina botezului. După eliberarea din detenţie şi după moartea tatălui său, în 1967, Nicolae Steinhardt începe să caute o mănăstire unde să-şi trăiască restul zilelor, însă mai mereu era întâmpinat cu refuzuri, fiindcă stareţii se fereau de un fost deţinut politic. La 30 martie 1989, trece la cele veşnice, fiind înmormântat în cimitirul Mănăstirii Rohia, acolo unde a fost acceptat prin intermediul lui Constantin Noica, ceremonia înhumării sale fiind supravegheată îndeaproape de către Securitate – el fiind până la final o ameninţare, doar prin prisma influenţei enorme pe care acesta o exercita, deopotrivă, printre oamenii simpli şi intelectuali (sursa: Radio România Cultural).
